Despre mobilul cu oameni de zăpadă şi anotimpuri

Pentru mezina ce va să vină, finalizat ieri, după ce, prin decembrie, Flavia a tot decupat la oameni de zăpadă.

Flavia încă îmi spune că nu e iarnă, în ciuda ultimelor zile mai geroase, încă mai aşteaptă zăpada. E secetă şi ger, strange winter... 

[La grădiniţă, doamna a constatat că nu ştiu lunile anului, lunile fiecărui anotimp, anotimpul în care sunt născuţi, data naşterii... N-am ţinut neapărat să ştie lunile anului, le mai repetăm când şi când, atunci când vine din iniţiativa ei. Până la urmă, nu văd rostul unei repetări mecanice care, în mod sigur o va ajuta să reţină, dar va fi fiind o memorare (poate) pe termen scurt, dacă nu se asociază cu semne clare, vizile ale anotimpurilor/lunilor care se succed.

Oricât am încercat să-i explic anul trecut că ea e născută toamna, n-a vrut să mă creadă: cum să fie toamnă, dacă de ziua ei s-a îmbrăcat în rochie cu mânecă scurtă?!]

Oamenii de zăpadă i-am printat pe hârtie autocolantă de aici, i-am decupat, apoi i-am lipit având grijă să punem aţă subţire (de bumbac mercerizat, sic!) şi colorată între cele două jumătăţi.

Coroniţa este confecţionată din crengi lungi şi subţiri de salcie, adunate într-o duminică călduţă de decembrie. 

Şi dacă tot veni vorba de anotimpuri, recent ne-am amintit de un film mai vechi, tare pe placul Flaviei, dar şi al Ilincăi (asta mică e foarte atentă şi trăieşte din plin succesiunea imaginilor, nu de puţine ori am surprins-o râzând cu gura până la urechi la faze chiar amuzante). Maria Mirabela, aici. Dacă nu cumva l-aţi cumpărat, l-am văzut în decembrie pe la Cărtureşti.